Când vezi pe cartea de vizită sau pe autorizația unui electrician formularea grad IIA, e ușor să tragi o concluzie simplă: omul este autorizat, deci poate veni să facă instalația electrică. Numai că lucrurile nu funcționează chiar așa. În autorizările ANRE, fiecare literă contează, iar diferența dintre A și B schimbă destul de mult ceea ce poate face legal titularul autorizației.
Pe scurt, un electrician care deține numai autorizație ANRE grad IIA are competență pentru proiectarea instalațiilor electrice la tensiuni nominale mai mici de 1 kV. Autorizația de tip A este pentru proiectare, în timp ce autorizația de tip B este destinată executării instalațiilor. Regulamentul actual precizează expres că gradul IIA privește proiectarea, iar gradul IIB privește executarea instalațiilor electrice cu orice putere instalată tehnic realizabilă, atât timp cât tensiunea nominală rămâne sub 1 kV.
Asta este ideea de la care trebuie pornit, fiindcă răspunde și unei confuzii întâlnite destul de des. Dacă o persoană îți spune că este electrician IIA, nu înseamnă automat că autorizația IIA îi conferă dreptul de a executa singură orice lucrare pe care o proiectează. Pentru execuție este relevant tipul B, iar dacă aceeași persoană deține IIA+B sau o autorizare superioară corespunzătoare, situația se schimbă.
Ce înseamnă, de fapt, gradul IIA
Am observat că discuțiile despre gradele ANRE devin complicate tocmai pentru că se pornește de la numere și litere în loc să se pornească de la lucrarea concretă. Mai simplu este să îți imaginezi construcția unei case. Cineva trebuie să stabilească pe hârtie traseele, circuitele, protecțiile, puterile, tabloul electric și felul în care instalația va funcționa, iar altcineva trebuie să transforme acel proiect în cabluri, aparataj și conexiuni reale.
În sistemul de autorizare ANRE, litera A este legată de prima parte, adică proiectarea. Litera B este legată de partea de execuție. Regulamentul aflat în vigoare definește gradul IIA drept autorizarea pentru proiectarea instalațiilor electrice cu orice putere instalată tehnic realizabilă și cu tensiune nominală mai mică de 1 kV.
Formularea cu orice putere instalată tehnic realizabilă este importantă. Gradul IIA nu trebuie confundat cu o autorizație pentru instalații mici, limitată pur și simplu la un anumit număr de kilowați în orice situație. Limita esențială a competenței generale este tensiunea, mai mică de 1 kV, însă modul concret în care persoana poate presta serviciile depinde și de forma în care lucrează.
Aici apar două planuri diferite, iar merită despărțite. Primul este competența profesională acordată de gradul ANRE. Al doilea este cadrul juridic și organizatoric în care lucrarea poate fi făcută, de exemplu ca PFA sau în cadrul unui operator economic atestat de ANRE.
Poate un electrician cu grad IIA să execute instalații electrice?
Dacă vorbim strict despre dreptul conferit de autorizația IIA, răspunsul este nu. IIA este autorizare de tip A, iar tipul A acoperă proiectarea. Pentru executarea instalațiilor electrice corespunzătoare gradului II, regulamentul stabilește tipul IIB.
Poate părea o distincție birocratică, până când te gândești ce presupune o instalație electrică prost dimensionată sau prost executată. Proiectarea și execuția cer competențe care se ating în multe puncte, dar răspund unor responsabilități diferite. Proiectantul decide soluția tehnică, iar executantul trebuie să o pună corect în operă.
De aceea, dacă ai în față un electrician care spune că deține grad IIA, întrebarea utilă nu este doar dacă este autorizat ANRE. Întrebarea este ce tip sau ce tipuri de autorizare are efectiv. O persoană poate deține competențe care acoperă atât proiectarea, cât și execuția, dar acest lucru trebuie să rezulte din autorizările deținute, nu presupus din simplul fapt că apare gradul II pe document.
Regulamentul precizează că pentru gradele II, III și IV există două tipuri de autorizare. Tipul A este pentru proiectare, iar tipul B pentru executare. În practică, această literă mică de lângă număr face diferența dintre a calcula și desena soluția și a avea competența ANRE necesară pentru a o executa în condițiile prevăzute de regulament.
Ce poate proiecta un electrician autorizat IIA
Aici aria devine considerabilă. La nivelul competenței acordate de grad, titularul IIA poate proiecta instalații electrice cu orice putere instalată care este tehnic realizabilă, pentru tensiuni nominale mai mici de 1 kV. Asta îl plasează în zona instalațiilor de joasă tensiune, o zonă care acoperă foarte multe dintre lucrările întâlnite în clădiri rezidențiale, comerciale și în numeroase aplicații industriale.
Într-o casă nouă, de exemplu, proiectarea poate începe cu ceva aparent banal: unde vor fi prizele. Numai că un proiect serios nu se oprește la desenarea unor simboluri pe plan. Trebuie evaluate receptoarele, împărțirea consumatorilor pe circuite, puterea necesară, secțiunile conductoarelor, dispozitivele de protecție și condițiile reale în care va funcționa instalația.
O bucătărie modernă spune bine povestea asta. Ai plită electrică, cuptor, mașină de spălat vase, frigider, hotă, prize pentru aparate mici și, uneori, boiler sau alte echipamente. Dacă toate sunt tratate ca niște prize oarecare puse pe același circuit, problema nu este că planul arată urât, ci că instalația a fost gândită prost din punct de vedere electric.
Un proiectant autorizat trebuie să vadă dincolo de perete. El se gândește la sarcină, protecție și utilizare, inclusiv la ceea ce se poate întâmpla într-o zi obișnuită când mai multe aparate funcționează simultan. Tocmai aici proiectarea devine muncă tehnică, nu desen tehnic decorativ.
Instalațiile electrice pentru case și apartamente
În zona rezidențială, gradul IIA este relevant pentru proiectarea instalațiilor electrice de joasă tensiune aferente locuințelor. Asta poate însemna instalația unei case construite de la zero, refacerea unei instalații vechi sau reorganizarea uneia existente în urma unei renovări ample, atât timp cât lucrarea se încadrează în competențele și condițiile legale aplicabile.
Să presupunem că renovezi un apartament din anii 1970. Vrei aer condiționat, cuptor electric, plită, mașină de spălat vase, uscător și mai multe prize decât existau inițial. Instalația gândită pentru consumul de acum câteva decenii poate să nu mai aibă prea multe în comun cu nevoile locuinței de azi.
Aici proiectantul nu ar trebui să se limiteze la înlocuirea unor conductoare. El trebuie să privească instalația ca pe un sistem. Decide cum se împart circuitele, cum sunt protejate, ce secțiuni sunt necesare și cum se construiește tabloul de distribuție pentru noul regim de utilizare.
În cazul unei case, lucrurile pot deveni și mai interesante. Apar pompe de căldură, porți automatizate, sisteme de climatizare, pompe pentru puț, iluminat exterior, aparate de gătit puternice și, tot mai des, stații de încărcare pentru automobile electrice. Când aduni consumatorii, îți dai seama repede de ce proiectarea nu ar trebui făcută din ochi.
Spații comerciale și birouri
Aceeași logică se aplică unui magazin, unui birou, unui salon sau unui spațiu comercial. Diferența este că apar alte tipuri de consumatori și alte moduri de utilizare. Iluminatul poate funcționa multe ore, echipamentele pot fi numeroase, iar întreruperea alimentării poate produce pierderi care nu apar într-o locuință obișnuită.
Imaginează-ți un mic restaurant. În bucătărie pot funcționa simultan echipamente de încălzire, aparate frigorifice, hote, mașini de spălat, prize de serviciu și iluminat. În sală există alte circuite, iar zona administrativă adaugă calculatoare, echipamente de comunicație și poate sisteme de climatizare.
Un proiect bun separă logic funcțiile și protejează instalația în funcție de utilizare. Dacă un singur defect oprește inutil jumătate din spațiu, deseori problema își are rădăcina mai devreme decât momentul în care sare protecția. Uneori rădăcina este chiar felul în care instalația a fost concepută.
Diferența dintre limita de 1 kV și limita de 30 kW
Aici se încurcă multe explicații găsite pe internet. Unele spun că IIA înseamnă pur și simplu instalații de maximum 30 kW, iar altele spun că IIA poate proiecta orice putere sub 1 kV. Ambele formulări pot apărea fiindcă vorbesc, de fapt, despre două contexte diferite.
Articolul 9 din regulament descrie competența gradului IIA: proiectare pentru orice putere instalată tehnic realizabilă, la tensiune nominală mai mică de 1 kV. Așadar, aceasta este competența profesională aferentă autorizării.
Separat, articolul 35 stabilește condițiile în care electricianul își exercită activitatea. Pentru activitatea desfășurată ca PFA, titular al unei întreprinderi individuale sau al unei întreprinderi familiale, regulamentul introduce un regim specific pentru instalațiile electrice interioare de maximum 30 kW și sub 1 kV, fără atestat ANRE de operator economic, dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute acolo.
Una dintre aceste condiții este asocierea cu un alt electrician autorizat care îndeplinește cerințele prevăzute de regulament și lucrează, la rândul lui, într-una dintre formele respective. Autorizația trebuie să fie valabilă și vizată la zi, iar pentru activitățile relevante trebuie respectată legislația privind securitatea și sănătatea în muncă.
Cu alte cuvinte, cifra de 30 kW nu redefinește gradul IIA în sine. Ea apare în regimul în care anumite instalații electrice interioare pot fi proiectate sau executate fără ca persoana să dețină un atestat ANRE de operator economic, sub condițiile expres stabilite de regulament.
Mi se pare una dintre diferențele pe care merită să le înțelegi înainte să alegi prestatorul. O autorizație profesională spune ce competență are persoana, dar nu răspunde singură la toate întrebările despre forma legală în care aceasta poate presta o anumită lucrare.
Ce se întâmplă când electricianul IIA lucrează într-o firmă atestată ANRE
În cadrul unui operator economic care desfășoară activități în baza unui atestat ANRE, rolul electricianului IIA devine foarte clar. Regulamentul prevede că electricianul de tip IIA, IIIA sau IVA proiectează instalații electrice ori coordonează elaborarea proiectului de către un colectiv de electricieni calificați sau autorizați, după caz.
De cealaltă parte, electricienii cu autorizări de tip IIB, IIIB sau IVB sunt cei care execută, coordonează sau supraveghează executarea lucrărilor de instalații electrice de către echipele respective. Această separare nu este întâmplătoare. Ea arată destul de bine cum sunt împărțite responsabilitățile într-o lucrare serioasă.
În teren, cele două roluri trebuie să comunice. Un proiect impecabil care este executat după ureche nu ajută pe nimeni. La fel, un executant foarte bun nu ar trebui pus să ghicească intenția proiectantului pentru că documentația este vagă.
Regulamentul merge tocmai în această direcție și stabilește că lucrările trebuie executate pe baza unor proiecte întocmite de electricieni autorizați sau de operatori economici atestați. Executantul are obligația să respecte proiectul, iar dacă observă neconformități trebuie să sesizeze proiectantul.
Ce documente poate pregăti un electrician IIA
Un proiect de instalații electrice înseamnă mai mult decât un plan cu trasee și prize. În funcție de natura lucrării, documentația poate cuprinde piese scrise și desenate, calcule, scheme și detalii tehnice necesare pentru ca instalația să poată fi executată corect.
Electricienii autorizați care își desfășoară activitatea în condițiile prevăzute de regulament au dreptul să întocmească documentațiile instalațiilor proiectate sau executate, potrivit competențelor gradului și tipului de autorizare, și să le înregistreze la operatorul de rețea conform prevederilor legale aplicabile.
Pentru beneficiar, această parte pare uneori hârtie. Am auzit destule discuții de tipul punem cablul acum și vedem după aceea ce acte trebuie. Numai că tocmai documentația este cea care obligă soluția să fie gândită înainte ca pereții să fie închiși și tabloul montat.
Mai ales când lucrarea implică racordare, modificări semnificative ale instalației, creșteri de putere sau alte operațiuni care cer documente și aprobări, ordinea contează. În practică pot apărea proiecte, acorduri, avize electrice, documentații pentru operatorul de rețea și alte acte, în funcție de lucrarea concretă.
Nu toate proiectele au aceeași birocrație și ar fi greșit să presupunem că pentru orice priză mutată trebuie parcursă aceeași procedură ca pentru o clădire nouă. Dar este la fel de riscant să presupunem contrariul și să facem o intervenție importantă fără să verificăm ce documentație este necesară.
Poate un IIA să proiecteze instalația unei case?
Da, în limitele competenței sale și cu respectarea condițiilor în care își desfășoară activitatea. O instalație electrică obișnuită de locuință funcționează la joasă tensiune și intră, din perspectiva nivelului de tensiune, în zona acoperită de gradul IIA.
Proiectarea unei case poate include distribuția circuitelor pentru iluminat și prize, circuite dedicate pentru consumatori puternici, tablouri electrice, dimensionarea conductoarelor și alegerea protecțiilor. Soluția trebuie adaptată proiectului clădirii și echipamentelor care urmează să fie folosite, nu copiată mecanic dintr-o altă casă.
Am văzut destule locuințe în care proprietarul a pornit de la o instalație minimală și, după câțiva ani, a început să adauge consumatori serioși. Un aer condiționat aici, o plită electrică acolo, apoi un boiler, o pompă, poate și o stație de încărcare. Instalația nu îmbătrânește doar din cauza anilor, ci și pentru că îi cerem treptat mai mult decât i-am cerut la început.
Asta este una dintre situațiile în care proiectarea făcută înainte economisește improvizații după. Nu garantează că nu vei modifica niciodată instalația, dar îți oferă o bază calculată și documentată.
Dar instalația unui apartament vechi?
Și aici proiectarea poate intra în competența unui electrician IIA. Într-un apartament vechi, însă, primul lucru util nu este să presupui că totul trebuie păstrat sau, la polul opus, că totul trebuie aruncat. Instalația existentă trebuie înțeleasă.
Uneori descoperi circuite puține, conductoare vechi, doze greu accesibile sau tablouri care au fost modificate în mai multe etape. Fiecare proprietar a mai pus ceva, fiecare meseriaș a rezolvat o problemă locală, iar după treizeci sau patruzeci de ani rezultatul nu mai seamănă întotdeauna cu instalația inițială.
Proiectantul poate reconstrui logic sistemul. Separă consumatorii unde este necesar, stabilește noile circuite și urmărește felul în care modernizarea se leagă de alimentarea disponibilă. Dacă puterea solicitată de noile echipamente depășește ceea ce poate susține situația actuală, problema trebuie tratată înainte de a umple bucătăria cu consumatori electrici.
Aici se vede diferența dintre o renovare cosmetică și una tehnică. Prizele și întrerupătoarele noi pot arăta impecabil, însă instalația importantă este cea pe care nu o mai vezi după ce zugravul termină peretele.
Poate proiecta pentru consumatori trifazați?
Faptul că o instalație este trifazată nu o scoate automat din competența gradului IIA. Criteriul esențial indicat de regulament este ca tensiunea nominală să fie mai mică de 1 kV, alături de celelalte condiții aplicabile modului în care se desfășoară activitatea.
Aici intră numeroase situații întâlnite în spații comerciale, ateliere, clădiri mai mari sau locuințe cu consumatori importanți. Alimentarea trifazată poate fi potrivită atunci când puterea și natura receptoarelor o justifică.
Nu înseamnă că orice proiect trifazat este simplu. Dimpotrivă, tocmai pentru că puterile pot deveni mai mari, echilibrarea sarcinilor, protecțiile, dimensionarea și coordonarea instalației capătă și mai multă greutate.
Un proiectant bun nu pornește de la ideea că trifazat înseamnă automat mai bine. Pleacă de la necesar și ajunge la soluție. Este o diferență mică în formulare, dar una foarte sănătoasă în practică.
Ce rol are IIA în proiectele pentru stații de încărcare și consumatori moderni
Casele de astăzi încep să semene, electric vorbind, cu mici spații tehnice. O stație de încărcare pentru mașina electrică poate deveni unul dintre consumatorii importanți ai locuinței. Dacă mai adaugi pompă de căldură, plită electrică și climatizare, problema puterii disponibile nu mai poate fi tratată superficial.
Un proiect de joasă tensiune poate include circuitul și protecțiile necesare unor asemenea consumatori, în limita competenței autorizării și a reglementărilor tehnice aplicabile. Dar fiecare echipament trebuie privit prin cerințele sale concrete, prin caracteristicile instalației și prin condițiile impuse de proiect.
Aici apare o greșeală destul de omenească. Cumperi mai întâi echipamentul și abia după aceea întrebi dacă instalația îl poate duce. Uneori poate, alteori sunt necesare modificări, iar uneori trebuie analizată inclusiv puterea aprobată pentru locul de consum.
E mai puțin spectaculos să verifici înainte. Dar este considerabil mai ieftin decât să descoperi după montaj că ai construit jumătate de soluție.
Poate un electrician IIA să facă măsurători PRAM și să emită buletine?
Aici merită iar atenție la tipul autorizației. Regulamentul actual atribuie electricienilor autorizați IIB, IIIB sau IVB posibilitatea de a executa verificări și măsurări ale instalațiilor de legare la pământ și de a emite buletine de verificare pentru instalațiile aflate în patrimoniul angajatorului, cu condiția utilizării dotărilor necesare.
Prin urmare, autorizația IIA luată singură nu trebuie prezentată ca și cum ar conferi automat competențele unui tip B pentru asemenea operațiuni. Este același principiu care traversează tot regulamentul: A proiectează, B execută, iar anumite verificări sunt legate expres de autorizările de execuție.
În limbajul de zi cu zi, oamenii spun adesea electrician autorizat și pun toate serviciile sub aceeași etichetă. Din punct de vedere legal, eticheta nu este suficientă. Gradul, tipul, valabilitatea autorizației și cadrul în care se desfășoară activitatea sunt cele care lămuresc situația.
Ce nu poate face în baza autorizației IIA
Cea mai importantă limită este execuția propriu-zisă. Dacă persoana are numai IIA, acest tip de autorizare nu îi acordă competența pe care regulamentul o rezervă tipului IIB pentru executarea instalațiilor electrice sub 1 kV.
A doua limită ține de tensiune. Gradul IIA se oprește la instalațiile cu tensiune nominală mai mică de 1 kV. Pentru niveluri mai ridicate de tensiune există grade superioare, cu limite și competențe distincte.
De exemplu, gradul IIIA este definit pentru proiectarea instalațiilor electrice cu orice putere instalată tehnic realizabilă și tensiune nominală de maximum 20 kV. Gradul IVA acoperă proiectarea la orice tensiune nominală standardizată.
Asta arată și logica sistemului. Pe măsură ce crește nivelul de tensiune și complexitatea domeniului în care titularul poate lucra, crește și gradul autorizării necesare.
IIA nu înseamnă automat IIA+B
Este un detaliu simplu, dar important când ceri o ofertă. Dacă vezi scris IIA, nu presupune că persoana are și IIB. Cere să vezi exact autorizația și, mai ales, verifică dacă tipurile necesare lucrării sunt acoperite.
O persoană poate avea autorizări care îi permit atât proiectarea, cât și executarea în limitele gradului deținut, însă acest lucru trebuie confirmat. În limbajul profesional poți întâlni formulări precum IIA+B, tocmai pentru a arăta prezența competențelor aferente ambelor tipuri.
Este util și pentru beneficiar. Dacă ai nevoie doar de proiect, te interesează în primul rând competența de tip A corespunzătoare lucrării. Dacă ai nevoie de execuție, trebuie să existe competența de tip B necesară, fie la persoana care lucrează, fie în structura și organizarea legală prin care este realizat proiectul.
Uneori aceeași firmă asigură ambele componente. Alteori proiectarea și execuția sunt făcute de persoane sau entități diferite. Niciuna dintre variante nu este, prin ea însăși, greșită.
De ce proiectul electric contează mai mult decât pare
Când construiești, proiectul electric este una dintre cheltuielile pe care nu le admiri după ce casa este gata. Nu îl vezi în fotografiile din living și nici musafirii nu îl întreabă pe proprietar ce secțiune au conductoarele din perete.
Dar îl simți indirect ani întregi. Îl simți când ai suficiente circuite, când tabloul este logic, când un defect nu oprește inutil toată locuința și când poți adăuga un consumator fără să descoperi că instalația a fost dusă din prima zi la limită.
Un proiect slab are și el o viață lungă. Numai că o trăiește proprietarul, prin improvizații, extensii, protecții declanșate și modificări făcute după ce finisajele sunt deja terminate.
De aceea, rolul electricianului IIA nu ar trebui privit ca o formalitate necesară pentru un dosar. Proiectantul ia decizii care ajung, literalmente, în pereții clădirii și rămân acolo mult după ce echipa de construcții a plecat.
Cum verifici dacă electricianul are autorizația potrivită
Calitatea de electrician autorizat este legată de autorizația emisă de ANRE și de valabilitatea acesteia, iar regulamentul prevede verificarea în Registrul electronic de evidență. Autorizația trebuie să corespundă gradului și tipului necesare activității respective.
Nu este nimic nepotrivit în a cere aceste informații înainte de contractarea lucrării. De fapt, este mai simplu pentru ambele părți. Beneficiarul știe cine proiectează, cine execută și cine își asumă documentația, iar profesionistul nu este pus în situația de a răspunde pentru lucrări care ies din competența sa.
Aș verifica exact numele titularului, gradul, tipul și valabilitatea autorizației. Dacă lucrarea este realizată printr-o societate, merită lămurit și cadrul în care lucrează firma, inclusiv atestatele necesare pentru activitatea respectivă.
Prețul vine după aceea. O ofertă ieftină nu compensează o competență care lipsește, la fel cum o ofertă scumpă nu dovedește automat că documentele sunt în ordine.
Autorizația trebuie menținută valabilă
Autorizarea nu ar trebui privită ca o diplomă obținută cândva și pusă apoi într-un sertar. Regulamentul prevede vizarea periodică a autorizațiilor și condiționează această procedură de pregătirea profesională cerută de ANRE.
Pentru vizarea periodică, solicitantul trebuie să facă dovada că a urmat, în ultimele 12 luni anterioare cererii, un curs de pregătire teoretică de minimum 20 de ore în domeniul instalațiilor electrice. Cursul trebuie organizat de entitățile prevăzute în regulament și să respecte cerințele stabilite pentru conținut.
Mi se pare o regulă firească într-un domeniu în care tehnologia se schimbă. Echipamentele evoluează, apar consumatori noi, se schimbă soluțiile tehnice și sunt actualizate reglementările.
Pentru client, concluzia practică rămâne simplă. Nu este suficient să vezi o autorizație foarte veche și să presupui că totul este în regulă. Contează dacă documentul este valabil și vizat conform regulilor actuale.
Proiectarea și execuția trebuie să se întâlnească în teren
Să luăm un exemplu banal. Proiectantul stabilește un circuit dedicat pentru un consumator important, dimensionează conductorul și alege protecția corespunzătoare. Pe șantier, cineva decide că este mai simplu să lege acel consumator la un circuit existent.
În acel moment, proiectul și instalația reală încep să fie două lucruri diferite. Iar dacă diferențele se acumulează, la final poți avea un dosar foarte frumos pentru o instalație care există doar pe hârtie.
Regulamentul îi obligă pe electricienii autorizați să lucreze în limitele competențelor deținute și să nu semneze documentații pentru lucrări pe care nu le proiectează, execută sau supraveghează direct. Executarea trebuie să respecte proiectul, iar neconformitățile identificate trebuie semnalate proiectantului.
Responsabilitatea aceasta este, de fapt, protecția clientului. Semnătura nu ar trebui să fie un serviciu separat de lucrare, cumpărat la sfârșit pentru ca dosarul să arate complet.
Ce înseamnă toate acestea pentru proprietarul unei case
Dacă vrei instalația electrică pentru o casă nouă și găsești un profesionist cu IIA, acesta poate fi persoana potrivită pentru partea de proiectare, în limitele competențelor sale. Dacă aceeași persoană urmează să execute fizic instalația, trebuie verificată și autorizarea corespunzătoare de tip B, precum și forma legală în care se realizează lucrarea.
Dacă lucrezi cu o firmă atestată ANRE, electricianul IIA poate proiecta sau coordona elaborarea proiectului, iar execuția poate fi coordonată de electricianul cu autorizarea de tip B corespunzătoare. Este o împărțire normală a responsabilităților și, la lucrările mai complexe, chiar una foarte sănătoasă.
Nu te opri, așadar, la întrebarea dacă omul este autorizat. Întreabă pentru ce este autorizat. Diferența dintre cele două întrebări înseamnă câteva secunde într-o conversație, dar poate lămuri de la început cine răspunde pentru fiecare parte a lucrării.
Ce înseamnă toate acestea pentru o firmă sau un spațiu comercial
În cazul firmelor, instalațiile tind să devină ceva mai elaborate. Consumul este diferit, programul de funcționare este mai lung, apar echipamente specifice, iar oprirea alimentării poate avea consecințe financiare directe.
Un electrician IIA poate avea un rol central în proiectarea instalației de joasă tensiune, inclusiv atunci când lucrarea este realizată printr-un operator economic atestat. În această situație poate proiecta instalația sau coordona echipa care elaborează proiectul, potrivit regulamentului.
Pentru execuție intră în joc electricianul autorizat de tip B corespunzător. Asta înseamnă că o societate care contractează o lucrare mai serioasă ar trebui să se uite la echipa și competențele din spatele contractului, nu doar la sigla firmei și la oferta comercială.
Am întâlnit ideea că, dacă firma este cunoscută, detaliile acestea nu mai contează. Eu aș privi invers. Cu cât lucrarea valorează mai mult și cu cât instalația este mai importantă pentru activitatea firmei, cu atât merită să știi mai precis cine o proiectează și cine o execută.
Gradul IIA și lucrările peste 30 kW
Întrebarea apare des tocmai pentru că cifra de 30 kW este foarte vizibilă în regulament. Cum spuneam mai devreme, competența gradului IIA, așa cum este definită de articolul 9, nu se termină la 30 kW. Ea privește proiectarea instalațiilor cu orice putere instalată tehnic realizabilă, la tensiune nominală mai mică de 1 kV.
Cei 30 kW apar în regimul special aplicabil activității ca PFA, întreprindere individuală sau întreprindere familială pentru anumite instalații electrice interioare realizate fără atestat ANRE de operator economic și numai dacă sunt respectate condițiile prevăzute de regulament.
Pentru alte instalații, regulamentul leagă exercitarea activității de deținerea atestatelor ANRE corespunzătoare, iar într-o firmă atestată electricianul IIA poate proiecta sau coordona proiectarea în limitele competenței gradului său.
Așadar, când cineva întreabă dacă un IIA poate proiecta peste 30 kW, răspunsul nu ar trebui redus la un da sau nu rupt de context. Trebuie văzută atât competența persoanei, cât și forma în care prestează activitatea.
De ce merită făcută distincția dintre meserie și autorizare
Un electrician poate avea mulți ani de experiență practică și poate fi foarte bun în meseria lui. Autorizația ANRE nu șterge sau înlocuiește experiența, dar stabilește competențele recunoscute pentru anumite activități reglementate.
La fel, o autorizație nu înseamnă că persoana este automat potrivită pentru orice proiect imaginabil din interiorul limitei sale legale. Un proiect pentru o casă și unul pentru un spațiu industrial de joasă tensiune pot avea grade foarte diferite de complexitate.
Aș privi autorizarea drept primul filtru, nu singurul. După el vin experiența relevantă, modul în care profesionistul documentează soluția, felul în care comunică și capacitatea de a explica de ce a ales o anumită variantă.
Mie îmi inspiră mai multă încredere un proiectant care spune limpede unde se termină competența lui decât unul care răspunde că face orice. În electricitate, limitele bine înțelese sunt o calitate profesională.
Ce trebuie reținut despre electricianul cu grad IIA
Dacă ar fi să rămâi cu o singură idee, aceasta este: gradul IIA este o autorizare ANRE pentru proiectarea instalațiilor electrice, nu autorizația de execuție corespunzătoare gradului II. Competența generală vizează instalațiile cu orice putere instalată tehnic realizabilă și cu tensiunea nominală mai mică de 1 kV.
Pentru executarea instalațiilor electrice din aceeași clasă de tensiune, regulamentul indică gradul IIB. Dacă electricianul are ambele tipuri de autorizare necesare sau lucrează într-o structură în care proiectarea și execuția sunt acoperite de persoanele autorizate corespunzător, poate exista continuitate între cele două etape.
În activitatea independentă apar condiții suplimentare, inclusiv regimul instalațiilor electrice interioare de maximum 30 kW sub 1 kV și cerințele privind asocierea prevăzute de regulament. În cadrul operatorilor economici atestați, electricianul IIA poate proiecta sau coordona elaborarea proiectelor, în timp ce executarea este legată de autorizările de tip B.
E o diferență care pare tehnică numai până când începe șantierul. Atunci devine foarte concret cine a calculat instalația, cine a montat-o și cine își pune numele pe ceea ce va rămâne ascuns în pereți pentru următorii douăzeci sau treizeci de ani.
Cadrul legal folosit pentru această explicație
La data redactării, baza principală pentru competențele electricienilor autorizați este Regulamentul aprobat prin Ordinul ANRE nr. 66/2023, publicat în Monitorul Oficial nr. 417 din 16 mai 2023. ANRE îl indică în continuare în secțiunea dedicată autorizării electricienilor, împreună cu Ordinul nr. 65/2024, care a modificat regulamentul.
Ordinul nr. 65 din 10 septembrie 2024 a modificat anumite prevederi ale regulamentului, iar forma consolidată disponibilă pe Portalul Legislativ păstrează distincția esențială folosită în explicațiile de mai sus: IIA pentru proiectare și IIB pentru executare la tensiuni nominale sub 1 kV.
Înaintea unei lucrări concrete, mai ales dacă vorbim despre racordare, creștere de putere, instalații speciale sau lucrări mai complexe, merită verificată forma actualizată a reglementărilor și cerințele operatorului de rețea. O instalație electrică bună începe, până la urmă, cu o întrebare spusă la timp și cu un proiect care nu lasă cablurile să ghicească singure drumul.
