Sari la conținut
Iesirile de echipa si rostul lor
Business

Iesirile de echipa si rostul lor

Spre final de an, in multe firme apare aceeasi discutie. Cineva propune o iesire cu echipa, se cauta o locatie, se strange lumea intr-un autocar si se petrec doua zile undeva la munte. Toata lumea se intoarce odihnita si nimic nu se schimba.

Nu e nimic gresit intr-o iesire facuta ca sa fie placuta. Problema apare cand o firma de team building e chemata pentru o problema reala din echipa, iar programul ajunge sa arate tot ca o excursie, pentru ca nimeni nu a spus exact care e problema.

Diferenta dintre cele doua nu sta in buget si nici in locatie. Sta in ce se stabileste inainte, intr-o discutie care dureaza de obicei mai putin de o ora si pe care multi o sar complet, din graba sau din jena de a numi problema.

Cand problema e in organizare

O iesire de echipa nu repara procese. Daca doua departamente se cearta pentru ca nimeni nu a stabilit cine raspunde de un client, oamenii se vor imprieteni la munte si se vor certa la fel luni dimineata, pe exact acelasi subiect nerezolvat de nimeni.

In situatia asta ajuta mai mult o firma consultanta, care se uita la felul in care circula munca prin firma. Conflictul dispare cand dispare cauza lui, nu cand oamenii petrec un weekend impreuna si se simt bine o perioada.

Cele doua nu se exclud. Multe firme fac intai partea de organizare si abia apoi iesirea, ca oamenii sa plece cu lucrurile deja clarificate si sa nu se intoarca in aceeasi incurcatura de dinainte de plecare.

Informarea dinainte de alegere

Inainte sa ceara o oferta, majoritatea oamenilor se documenteaza singuri. Citesc cateva pagini, se uita ce tipuri de programe exista si isi fac o idee despre ce ar putea cere. Abia dupa aceea trimit primul mesaj sau dau primul telefon.

O pagina ca Cristian Radu aduna serviciile intr-un singur loc, iar asta ajuta la comparatie, mai ales cand cineva se uita la mai multe variante in aceeasi seara, fara sa aiba timp sa sune la fiecare.

Ce conteaza in etapa asta e claritatea, nu designul. Cine nu intelege in cateva minute ce primeste, pentru cat timp si cu ce se alege la final, trece mai departe la urmatorul rezultat din cautare, fara sa mai trimita vreun mesaj.

Formatele intalnite cel mai des

Nu exista un singur fel de a face o astfel de iesire, iar alegerea depinde mult de marimea echipei si de ce se urmareste. O echipa de opt oameni si una de optzeci cer lucruri complet diferite ca organizare.

Variantele care apar cel mai des in oferte, de la cea mai usoara la cea mai solicitanta pentru participanti, arata cam asa:

  • o zi de activitati, fara cazare, aproape de oras
  • un weekend cu program de dimineata si timp liber
  • cateva ore de lucru pe o problema anume, la birou
  • un program pe mai multe luni, cu intalniri scurte
  • o combinatie intre o iesire si sedinte de urmarire

Ultima varianta da de obicei cele mai bune rezultate si e aleasa cel mai rar, pentru ca presupune efort dupa ce entuziasmul initial s-a consumat si toata lumea a revenit la treburile obisnuite.

Pregatirea unei iesiri

Pregatirea incepe cu o intrebare simpla, la care raspunde cel care plateste: ce ar trebui sa fie altfel peste trei luni. Daca raspunsul e ca oamenii sa se simta bine, asta e suficient si nu mai e nevoie de nimic complicat.

Daca raspunsul e altceva, de exemplu ca doua echipe sa colaboreze fara escaladari, atunci programul se construieste in jurul acelui lucru. Ordinea in care se lucreaza de obicei:

  • se stabileste ce anume ar trebui sa se schimbe
  • se discuta separat cu cativa oameni din echipa
  • se alege formatul potrivit pentru marimea grupului
  • se tine programul, cu libertate de ajustare pe loc
  • se revine dupa cateva saptamani, intr-o sedinta scurta

Discutiile separate de dinainte schimba complet calitatea unei zile de program. Fara ele, cel care conduce activitatile afla despre tensiunile reale din echipa abia in pauza de pranz, cand e prea tarziu sa mai schimbe ceva din programul zilei.

Prima zi de dupa

Ziua de luni e testul adevarat. Oamenii se intorc la birou, gasesc aceleasi mailuri si aceleasi termene, iar tot ce s-a discutat se evapora in cateva ore daca nimeni nu aduce vorba despre asta in mod deliberat.

Firmele care obtin ceva din iesirile astea fac un lucru foarte simplu. Au o sedinta scurta in prima saptamana, in care se stabilesc doua sau trei lucruri concrete de schimbat, cu nume de oameni si cu termene.

Restul se intampla de la sine sau nu se intampla deloc. Nu exista cale de mijloc, iar diferenta dintre firmele care repeta exercitiul anual si cele care renunta dupa prima incercare vine exact de aici.

Efectul peste cateva luni

La trei luni distanta, efectul direct aproape dispare. Ce ramane sunt relatiile dintre oameni care nu se cunosteau si care acum isi dau un telefon in loc sa trimita un mail formal cu trei persoane in copie.

Pare putin, dar schimba viteza cu care circula informatia prin firma. Problemele mici se rezolva intre doi oameni, nu urca pana la sef, iar sefii au brusc mai mult timp pentru lucrurile care chiar cer decizia lor.

Asta e tot ce se poate astepta in mod rezonabil de la o astfel de iesire. Cine asteapta mai mult va fi dezamagit, iar cine nu asteapta nimic nu va primi nici atat, pentru ca nu va cauta semnele.